Noi n-am avut nevoie
Sa luam adeverinte
Ca vietuim acasa.
In patrie la noi,
Am fost si vom ramane
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.
La Sarmisegetuza.
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din sange ni se rup.
Nu ne-au invins romanii
Si-am ras de toti barbarii
Strigand la ei cu steagul
Facut din cap de lup.
Aceasta dam de stire,
De sub pamantul nostru,
Urmasilor in care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-si
Sa nasca dacii liberi
Spre razbunarea noastra
Pe cel din urma drum.
Numiti si tara noastra
Cu numele ei dacic
Iubiti pe nou venitii
Dupa atatia ani,
Dar vesnic tineti minte
Ca peste dacii liberi
Au tot calcat invazii
Si altfel de romani.
Noi am ramas in glie
Si devenim padure,
Si devenim recolte,
Sa va hranim pe voi,
Si temelia tarii
S-o intarim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.
Cu tot ce nazareste
Din firea noastra veche,
Dam Romelor de stire,
Prin ierburi murmurand,
Ca numai oboseala
Ne-a asezat sub scoarta,
Dar daca e nevoie
Ne vom scula oricand.
